Mai e timp...

Mai e timp să crezi în vise

Și în povești din suflet scrise,

Nu-ți lua Adio de la Iubire,

Fără ea, ți se va părea subțire firul vieții,

Vei aluneca pe panta tristeții 

Când nu te aștepți.

Mai e timp să îți îndrepți pașii 

Pe drumuri drepte,

Vei găsi destinații perfecte

Pentru inima-ți înfometată 

De dragoste adevărată

Când nici nu gândești;

Nu trebuie să-ți osândești sufletul,

Orice sac își are peticul său,

Nu trebuie să fii rău, nici indiferent,

Fii perseverent, luptă cu toată puterea

Pentru tot ce ți-ai dorit cândva. 

Deschide-ți inima,

Îndreaptă-ți privirea către soare,

Fă-ți din fiecare zi sărbătoare 

Căci nu-ți dai seama 

Când ajungi la bătrânețe

Și nu are cine să îți dea binețe.

Mai e timp să lași pe cineva să te răsfețe,

Să dai și să primești povețe,

Să dăruiești un strop de iubire 

Fără să îți fie frică de ce va urma,

Mai e timp să-ți golești memoria

De lucrurile care-ți perturbă liniștea. 

Încearcă să deschizi o poartă 

Sau o fereastră spre cer

Cât nu există grănicer la hotarele Fericirii,

Bucură-te când vezi cocorii zburând

Și frunzele dansând în vântul toamnei,

Dă-ți cu parfum de ghiocei sau de tei, 

Pune-ți busuioc sub pernă 

Când orice noapte ți se pare ternă;

Lasă gândurile negre deoparte, 

Nu te izola în singurătate 

Ca într-o cetate, 

Scaldă- te în oceane de iubire 

Și de libertate

Cât mai e timp, cât se mai poate!

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Lumina Iubirii 

De neegalat

Oprește zgomotul tăcerii
C-a răscolit norii și vine furtuna,
Începe și termină săptămâna
Cu sufletul împlinit, liniștit,
Fii fericit ca în copilărie,
Umple-ți inima pustie cu raze de lumină,
Bucură-te de fiecare zi senină!

Ușurează-ți viața grea,
Iubește cum ai iubit cândva flora și fauna,
Plimbă-te în natură, n-o lua pe arătură
Când sorbi un strop de băutură,
Mai bine bea un strop de apă de izvor
De la poalele munților!

Fii bun interlocutor,
Dacă poți, dă o mână de ajutor
Celor care au nevoie,
Fă de bunăvoie tot ce faci,
Să n-ajungi în Iadul plin de draci!
Gândește-te la strămoșii daci
Cât de bravi au fost,
Fă-ți sufletul adăpost pentru cei oropsiți,
Stai lângă oamenii cinstiți, chibzuiți,
Nu lângă cei rătăciți, săraci cu duhul;

Iubește cerul și pământul,
Dansează când bate vântul,
Inspiră aer curat
De Dumnezeu binecuvântat,
Expiră aerul poluat de fiecare păcat
Făcut cu bună știință sau neintenționat,
Fii bun, cumpătat, unic, de neegalat,
Ca un brav soldat ce pe nimeni n-a trădat
Când orice luptă a câștigat.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii