Între Nord și Sud

Aș vrea s-ajung la tine
Dar timpul e urât,
Zăpezi negre s-au așternut
Pe podul care leagă nordul de sud;
Azi noapte, mi s-a părut
Că-mi bați în geam,
Pluteam între vise și realitate
Pe la ora zece jumătate;
Mi-am pus peste cămașa de noapte
O manta albă de catifea,
Să nu mai simt că-i vreme rea.

Aș vrea să mi te scot din gânduri
Dar nu pot... iubire dulce-amară
Ca o cireașă din compot!
N-am să mai socot cum trece timpul
Căci nisip este destul
Și-n clepsidră, și pe malul unui râu
Din povestea mea frumoasă.

Iubire nemiloasă, zbuciumată,
Uneori aș vrea să fiu băiat, nu fată,
Să-ți văd fața luminată, nu întunecată,
Să nu mai am privirea încruntată
Când îmi lipsești...
Vreau să te fac să mă iubești,
Căci dragă mi-ai fost dintotdeauna,
Mi-ai pus de multe ori pe cap
Cununa Fericirii.

Nu te mai întrece cu gluma,
Că-ți dau una de nu te vezi... !
Da... Îți voi da o sărutare
Trimisă cu o rază de soare;
Chiar dacă la televizor
S-a anunțat viscol mare
Așteaptă-mă cu drag și dor,
Că îmi ești de mare ajutor,
Fără tine simt că mor!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii

Adie vântul...

Adie vântul ușor
Printre crengile uscate de măr,
Vara fierbinte e la Ecuator,
Primăvara înmiresmată
E-n al sufletului meu cald pridvor.

Adie vântul, îmi șoptește la ureche
Că sunt frumoasă de n-am pereche,
Zbor ca o pasăre dintr-o poveste veche
Spre zările albastre de vis;

Raze de soare din Paradis
Îmi mângâie obrajii fini,
Ramuri de măslini pictez cu gândul
Când nu se cutremură pământul;

Desenez fluturi și faguri cu miere,
Încerc să dezleg anumite mistere,
Vreau să deschid cuferele de aur
Să pun la loc de cinste Iubirea,
Prețiosul tezaur.

Adie vântul ușor,
Mi-am pus busuioc în păr
Ca să am noroc anul viitor
Și-n toți anii care vor urma;
Dumnezeu îmi e aproape,
Inima-mi o să se-adape
Din izvoarele binecuvântate
Cu Apă Vie;

Adie vântul; Se împrăștie-n lume cuvântul,
Versurile devin balsam pentru suflet,
Niciun bocet de jale nu se-aude,
Genele nu mi-s ude de lacrimi;

Adie vântul iertării,
S-a așternut praful uitării
Peste chinuri, peste patimi,
Nu mai există dureri,
Nici pași rătăciți
Pe drumuri spre nicăieri.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii








  

Și Dumnezeu se odihnește uneori

Din norii negrii și vineții
Cad flăcări albastre
Peste florile din glastre,
Vin năpaste și dureri
Peste amintirile de ieri.

Cad funingini și tăciuni
Peste trandafiri și peste crini,
Desagii timpului sunt plini de lacrimi,
Oceanul Fericirii a secat
Din cauza prea multor patimi.

Cad frunze moarte din copaci de plastic,
Decorul fantastic e plictisitor
Fără niciun fior de iubire sau de dor;
E prea amar gustul tristeții în pragul serii
Când apare blânda Lună
Și n-ai cu cine schimba o vorbă bună!

Miroase a mătrăgună arsă,
Începe să tune și să fulgere din senin,
Nu se mai aude cântecul sublim
Al îngerilor păzitori,
Vrei nu vrei, trebuie să cobori
Dintr-un tren care credeai
Că nu se mai oprește.

Pană și Dumnezeu se odihnește uneori!
Se satură de oamenii răuvoitori
Cum m-am săturat și eu...
Dar n-am să mă plâng că-mi este greu,
Știu ce trebuie să fac de-acum înainte... !


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Versuri și Universuri