Comoara sufletului meu

Ți-am spus mai demult
Că ești Daru-mi Sfânt
De la Dumnezeu,
Drum ușor, nu greu,
Spre lumina strălucitoare
Pe care o văd cu ochii minții
De la mare depărtare;

Nu te-am rătăcit
Printre semne de întrebare,
Nici prin ape tulburi stătătoare,
Mi-ai fost adăpost
Pe ploaie și pe ninsoare,
Ai stins focul mare din inima mea
Când mi-era sete de iubirea ta.

Ți-am spus ades că tu ești cel ales,
Lângă tine vreau să stau până la moarte,
Ești personajul principal din fiecare carte
Pe care cu drag o scriu...

Tu, fiu de împărat,
De pe pământul binecuvântat
Pe care pașii mi-au călcat doar în vise,
Mi-ai dat viața peste cap
În sensul cel mai bun;

Cuvintele frumoase pe care mi le-ai spus
N-au dispărut ca baloanele de săpun,
Au rămas în sufletu-mi imaculat,
N-am să le uit niciodat'.

Ți-am spus că Dumnezeu
Ne-a binecuvântat iubirea
De când ne-am cunoscut,
M-ai făcut să cred în fericire
Când viața-mi se mai ținea
În câteva fire subțiri de ață,
Ai reușit să mă inspiri de fiecare dată;

Chiar și atunci când eram supărată
N-am lăsat condeiul din mână,
Am scris de șapte ori pe săptămână,
Chiar și de mai multe ori,
Căci tu-mi ești soare în zori;

Ți-am spus de sute de ori
Că nu poți să măsori iubirea mea,
Căci nu e ca a altcuiva,
Nu se poate compara,
Nu se poate cumpăra,
E unică în lumea aceasta mare
În care contează doar banii din conturi
Sau din buzunare.

Ți-am spus și îți voi spune mereu,
Că ești comoara sufletului meu,
Te iubesc cu inima curată,
Dac-ar fi să mă mai nasc o dată
Tot pe tine te-aș alege
De pe planeta toată.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii