De dragul tău am inventat o lume,
Un Univers sublim, un cer senin
Pe care strălucesc stele fără nume
În fiecare noapte;
De dragul poveștii noastre adevărate
Am făcut fapte minunate,
Am respectat legi și cutume,
Nu mi-a ars de bancuri sau de glume;
Iubirea a lăsat în mine urme adânci,
Am trecut peste văi și lunci,
Am ocolit drumurile întortocheate
Ca să-ți fiu aproape, să poți să mă atingi;
Nu te-am ținut în lesă,
Nu te-am legat cu chingi,
Căci nu-mi erai animal de companie
Ci izvor nesecat cu Apă Vie
Din care beam în clipele de agonie.
De dragul tău mi-am tatuat pe umeri
Aripi de cocori, ca să pot zbura în zori,
Am cules o mie de flori din Paradis
Când soarele de aur din al meu vis
A intrat pe geamul deschis
Din sufletu-mi cuprins de dor;
De dragul tău l-am introdus pe Amor
În orice superb decor,
Am pus fiecare fior de dragoste
Pe un fuior fermecat
Dintr-un cufăr poleit cu-argint curat.
De dragul tău, când n-a plouat,
Ca în anii din copilărie
Am făcut zeci de vaporașe de hârtie
Pe care le-am trimis la tine pe ape line
Când inima mi-era pustie;
De dragul tău mi-am cumpărat
Parfum de tei și iasomie,
Am făcut cursuri intense de biologie,
Am plantat în Grădina Bucuriei
Soiuri de Viță de vie cu struguri dulci
Să nu-ți fie viața amăruie.
De dragul tău, am ținut vie Flacăra iubirii,
Am pus trandafirii pe care mi i-ai dat
Într-un loc tainic, bine luminat
Și i-am udat cu lacrimi de fericire deseori;
De dragul tău am scos din vocabular
Cuvântul "supărări",
Am șters de pe tabla vieții vechile dureri,
Ți-am dăruit de la început inima-mi pură
În care nu există ură,
Ci doar iubire fără măsură.
Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii
Un Univers sublim, un cer senin
Pe care strălucesc stele fără nume
În fiecare noapte;
De dragul poveștii noastre adevărate
Am făcut fapte minunate,
Am respectat legi și cutume,
Nu mi-a ars de bancuri sau de glume;
Iubirea a lăsat în mine urme adânci,
Am trecut peste văi și lunci,
Am ocolit drumurile întortocheate
Ca să-ți fiu aproape, să poți să mă atingi;
Nu te-am ținut în lesă,
Nu te-am legat cu chingi,
Căci nu-mi erai animal de companie
Ci izvor nesecat cu Apă Vie
Din care beam în clipele de agonie.
De dragul tău mi-am tatuat pe umeri
Aripi de cocori, ca să pot zbura în zori,
Am cules o mie de flori din Paradis
Când soarele de aur din al meu vis
A intrat pe geamul deschis
Din sufletu-mi cuprins de dor;
De dragul tău l-am introdus pe Amor
În orice superb decor,
Am pus fiecare fior de dragoste
Pe un fuior fermecat
Dintr-un cufăr poleit cu-argint curat.
De dragul tău, când n-a plouat,
Ca în anii din copilărie
Am făcut zeci de vaporașe de hârtie
Pe care le-am trimis la tine pe ape line
Când inima mi-era pustie;
De dragul tău mi-am cumpărat
Parfum de tei și iasomie,
Am făcut cursuri intense de biologie,
Am plantat în Grădina Bucuriei
Soiuri de Viță de vie cu struguri dulci
Să nu-ți fie viața amăruie.
De dragul tău, am ținut vie Flacăra iubirii,
Am pus trandafirii pe care mi i-ai dat
Într-un loc tainic, bine luminat
Și i-am udat cu lacrimi de fericire deseori;
De dragul tău am scos din vocabular
Cuvântul "supărări",
Am șters de pe tabla vieții vechile dureri,
Ți-am dăruit de la început inima-mi pură
În care nu există ură,
Ci doar iubire fără măsură.
Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu