N-ar fi de-ajuns

N-ar fi de-ajuns un singur sărut
Pe sufletu-mi rupt ca să te pot ierta,
N-am nevoie să-mi pui la picioare
Toată dragostea... Deja e prea târziu,
N-am să-ți mai scriu nicio scrisoare,
Nu mă mai doare capul, nici inima,
Nu vreau să mai faci parte
Din lumea frumoasă a mea
Nici să mă însoțești
Pe drumul pe care-l voi urma.

N-ar fi de ajuns o mie de scuze,
Nici un pupic dulce pe buze,
N-am să-ți mai aduc acuze
Dar nici buchete de flori în prag,
Am să trag cortina peste o poveste
Care nu mai este, nici nu va mai fi
Ce-a fost odată;

N-am să-ți mai dau niciodată mesaje,
N-am să-ți mai trimit emoticoane,
Am să fug de ghinioane, de belele,
N-am să mai culeg stele de pe cer
Să ti le pun sub pernă,
Am să te las să-ți trăiești viața ternă 
Pe care o crezi modernă.

N-ar fi de-ajuns să spui că-ți pare rău
Căci Dumnezeu ne va judeca după fapte,
Eu n-am ce să-mi reproșez,
Am reușit să evadez din colivia tristeții,
Nu mai văd cai verzi 

Pe pereții din dormitor...
N-am să mor de al tău dor,
Nici n-am să dau vina pe Amor,
Am să-mi văd de viața mea,
Tu nu vei mai face parte din ea.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii