Oaza de bucurie

Când e pană de curent
Aprind becul cu filament
Din sufletu-mi învăluit de iubire,
Arunc o privire pe-a ta fotografie
Și flacăra vie din inima mea
Se ridică-ntr-o secundă
Până la cerul albastru de catifea.

Când ceața neîncrederii
Apare în povestea mea
Culeg o stea de diamant
Dintr-un decor mirobolant
Pictat de mâna-mi dibace.

Când dorul de tine 

Nu  mă lasă în pace
Îi pun pe umeri trei cojoace
Ca să îl țin pe ace, 

Să stea puțin pe loc,
Să nu mă mai supere deloc.

Aș vrea să vând în iarmaroc
O tonă de tristețe
Să scap de ridurile crețe
Ce mi-au brăzdat pielea fină,
Când am plâns în surdină.

Tu iubite, nu ai nicio vină,
De vină este dragostea
Care-mi stăpânește inima;
Abia aștept să treacă iarna
Să ne întâlnim din nou
La margine de Infinit
Unde dorințele ni s-au împlinit!

Geamul din odaia-mi caldă 

Este aburit,
Ochii mi-au cam obosit,
Trupul mi-e istovit,
Ninge liniștit 

De când soarele a asfințit;

Ce mult aș vrea 

Să mă săruți pe pleoape
Dragul meu iubit,
Să îmi spui Noapte bună,
Să facem o plimbare pe Lună
Pe aripi de vis, 

Să ajungem în Paradis!

Ți-am trimis un colet
Cu șerbet de trandafiri
Și un caiet cu amintiri
Pe care să-l citești
Ca să nu te plictisești;
Știu că mă iubești,
Mi-ai spus de-atâtea ori
Că sunt grădina ta cu flori,
Centrul Universului tău 

Plin de culori;

Tu ești lumina mea din zori,
Izvor nesecat cu Apă Vie,
Primăvară nesfârșită, 

Parfum de iasomie;
Iubirea este oaza de bucurie
Pentru inimile noastre 

Unite pe vecie.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii