Slăvit să fie Dumnezeu!

Azi dimineață

am pus tristețea
într-o pungă cu gheață,
am cules câteva fire 

de izmă creață,
m-am spălat 

cu roua florilor pe față,
m-am îmbrăcat 

în straie de sărbătoare
și am pornit 

cu ranița-n spinare
ca un soldat cu inima mare
în căutare de raze aurii 

de soare;

La poalele unui munte 

de suspine

mi-am golit buzunarele

pline de lacrimi,
am tăiat durerea-n bucăți
și-am pus-o-ntre niște scaieți
care crescuseră 

lângă un copac
pe care se-agățaseră 

câțiva bureți.
La prânz, 

am încălecat pe-un mânz

și am pornit 

pe-un drum necunoscut;

dup-un minut

a început să plouă,
m-am învârtit în cerc 

până la ora două
când am văzut 

că cineva se-apropia
de granița mea 

dintre vis și realitate;

Un înger cu aripi colorate
m-a mângâiat pe spate
și mi-a șoptit la ureche
să merg mai departe,
să-mi văd de viața mea,
să fac ce-mi spune inima,
că el mă va ajuta mereu;
M-am închinat,
i-am mulțumit lui Dumnezeu
Stăpânul sufletului meu,
L-am rugat să-mi fie-alături
în orice ceas greu;
Când am privit în sus, 

un curcubeu
acoperea întreaga zare,
se făcuse lumină 

până la margini de hotare,
universu-mi întunecat 

prindea culoare;
Slăvit să fie  

Împăratul tuturor,

Apărător și Salvator, 

Biruitor, Mântuitor!
Iertate să fie 

gândurile noastre necurate,
greșeli și păcate,

acum și pururea,
și-n vecii vecilor, Amin!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii