Suntem trecători prin viață,
Ne agățăm de câte o speranță,
Ne facem planuri, visuri,
Avem multe griji și lipsuri...
Vrem să umplem goluri
Plimbându-ne prin Mall-uri,
Pierdem timp prețios
Uitând de ce este frumos.
Uităm să privim cerul,
Să-L lăudăm pe Creatorul
A toate câte sunt
În Univers și pe Pământ.
Uneori prea obosiți,
Alteori prea plictisiți,
Trăim în virtutea inerției,
Alunecăm pe panta melancoliei.
Ne balansăm după cum bate vântul,
Ne așteptăm la fericire rândul,
Dar liberul arbitru ne e la îndemână
Pentru-a ne face viața mai bună.
Cum ne așternem, așa vom dormi,
Șanse, opțiuni, avem mii,
De-a ne trasa propriul drum
Fără a lăsa în urmă praf și fum...
Trebuie să fim mai buni unii cu ceilalți,
Mai iubitori, mai toleranți
Așa cum îi place Tatălui Ceresc,
Să fim ca stelele ce strălucesc;
Ca razele superbe de soare
Calde, binefăcătoare,
Să emanăm lumină,
Ca să avem în suflete Pace Divină.
Versuri © Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii
Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu