Slăvit să fie Dumnezeu!

Azi dimineață

am pus tristețea
într-o pungă cu gheață,
am cules câteva fire 

de izmă creață,
m-am spălat 

cu roua florilor pe față,
m-am îmbrăcat 

în straie de sărbătoare
și am pornit 

cu ranița-n spinare
ca un soldat cu inima mare
în căutare de raze aurii 

de soare;

La poalele unui munte 

de suspine

mi-am golit buzunarele

pline de lacrimi,
am tăiat durerea-n bucăți
și-am pus-o-ntre niște scaieți
care crescuseră 

lângă un copac
pe care se-agățaseră 

câțiva bureți.
La prânz, 

am încălecat pe-un mânz

și am pornit 

pe-un drum necunoscut;

dup-un minut

a început să plouă,
m-am învârtit în cerc 

până la ora două
când am văzut 

că cineva se-apropia
de granița mea 

dintre vis și realitate;

Un înger cu aripi colorate
m-a mângâiat pe spate
și mi-a șoptit la ureche
să merg mai departe,
să-mi văd de viața mea,
să fac ce-mi spune inima,
că el mă va ajuta mereu;
M-am închinat,
i-am mulțumit lui Dumnezeu
Stăpânul sufletului meu,
L-am rugat să-mi fie-alături
în orice ceas greu;
Când am privit în sus, 

un curcubeu
acoperea întreaga zare,
se făcuse lumină 

până la margini de hotare,
universu-mi întunecat 

prindea culoare;
Slăvit să fie  

Împăratul tuturor,

Apărător și Salvator, 

Biruitor, Mântuitor!
Iertate să fie 

gândurile noastre necurate,
greșeli și păcate,

acum și pururea,
și-n vecii vecilor, Amin!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii

Paharul Fericirii

Iubesc primăverile cu fluturi și cu flori,
Îi iubesc pe poeți, pe cantautori,
Pe toți cei care lasă în urma lor
Ceva frumos.

Iubesc glasul duios al ciocârliei,
Ador parfumul intens al iasomiei,
Îmi place să admir verdele câmpiei
Și frunza de trifoi.

Iubesc cântecul de pițigoi
Și stropii calzi de ploi de vară,
Iubesc struna de vioară
Care nu se rupe
Când vulcanul iubirii erupe.

Iubesc natura, îl iubesc pe Dumnezeu
Care m-ajută în ceasul greu,
Iubesc oamenii cu sufletul curat
Care se roagă pentru semeni neîncetat.

Hristos a Înviat!
Fie-I numele binecuvântat
Acum și pururea
Și în vecii vecilor, Amin!

Paharul Fericirii mi-este plin,
Nu beau nici bere, nici vin,
Beau Apă vie tot mereu
Din izvoarele binecuvântate
Ale Lui Dumnezeu.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii

Pe jumătate

Atâta iubire se împrăștie în jur

Adeseori, pe jumatate!

Când e vorba de fapte,

Puțini oameni țin minte 

Ce înseamnă să iubești cu adevărat,

Cu sufletul curat, cu inima deschisă!

Multe perechi de îndrăgostiți

Ajung pe ruta interzisă 

Care duce spre uitare sau spre ură,

Plictiseala îi calcă pe bătătură pe mulți 

Când umblă desculți pe terenuri minate.

Atâta iubire se împrăștie pe jumătate

Doar în zile de sărbătoare!

În rest e tăcere ca de mormânt,

E rece orice așternut,

Sărutul din zori are gust amar,

Cel de la miezul nopții 

Nu e trecut în niciun calendar;

Așadar... Luați aminte!

Iubirea pură nu are măsură,

Nu se poate cumpăra de pe tarla,

Nu se poate compara cu nimic.

Iubirea profundă aduce cu ea 

O undă puternică de fericire

Care învăluie sufletul și inima,

Prinzi aripi, simți că poți zbura,

Că poți atinge cerul,

Devii stăpânul timpului

Si-al universului pe care îl clădești

Atunci când iubești și ești iubit la fel;

Restul... sunt povești, telenovele,

Iubiri care depind de lovele!

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Lumina Iubirii