Raze palide de lumină
Văd astăzi de la fereastra mea,
Pământul e acoperit de nea,
Iarna, Crăiasa ținuturilor de poveste
Și-a întins mantia-i argintie
Pe creste înalte de munți.
Doi copii cuminți se dau cu săniuța,
Omul de zăpadă de la colț de stradă
E îmbrăcat ca la paradă,
În a mea ogradă e liniște și pace,
Nu stau ca pe ace,
Nu prea am nimic de făcut,
De ieri, albul absolut
S-a așternut în sufletu-mi tăcut;
M-a cam durut plecarea primăverii!
La ceasul înserării
Mi se face dor de glasul privighetorii,
De florile de mai,
De cântecele de nai și de fluier!
Ridic gulerul de la pulovăru-mi de lână,
Îmi pun o mănușă pe mână
Și încep să pictez fluturi
Sub streaşina unei case
Unde atârnă țurțuri de gheață.
Mâine dimineață am să pornesc la drum
Să îl întâmpin pe Moș Crăciun,
Vreau să-i spun
Că am numai lucruri bune în minte,
Întotdeauna îmi aduc aminte
De aproapele meu,
Ajut pe cine pot necondiționat,
Chiar dacă binele mi-e răsplătit cu rău;
Dar îi mulțumesc lui Dumnezeu,
Sunt fericită că bunătatea
Și-a făcut loc în inima mea
Lângă iubirea care strălucește ca o stea.
Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu