E ușor să judeci
Când nu te pui în pielea altuia!
Arăți cu degetul greșelile altora,
Te faci că nu vezi bârna groasă
De sub pleoapa ta!
E ușor s-arunci cu piatra
Când nu te doare inima
De problemele celor din jur;
Un suflet pur și bun găsești
Prin cărțile cu poezii sau cu povești.
Preferi să urăști în loc să iubești,
Fugi de adevăr și de dreptate
Ca de gustul amar sau acru,
Îți place să joci teatru de doi bani
În loc să îți adaugi ani frumoși
În albumul vieții.
Pereții inimii tale sunt scorojiți,
Plămânii neaerisiți,
Ai riduri între sprâncene
Pentru că nu-ți curg lacrimi
Printre gene.
E ușor să pui câte un nor
Pe cerul senin al unora,
Dar va fi vai de steaua ta
Când se va face socoteala;
După faptă și răsplată!
Vei primi nota de plată
Când nu te aștepți,
O să stai în genunchi sau drepți
În fața unui pluton imaginar
De execuție
Când se va inventa
O Constituție a iubirii.
E ușor să arunci cu noroi
În altoi și flori de soi
Când locuiești într-un zăvoi
Dintr-un basm ciudat
Unde răutatea merge pe blat.
E ușor să te crezi emancipat
Într-un secol repetat,
într-o viață ordinară
Când nu poți urca
Pe o scară spre Cer.
E ușor să pui piper și sare
În orice mâncare
Și pe fiecare rană care doare.
Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu