De ce?

 De ce nu-ți pui fruntea lângă fruntea mea 

 În clipa-ți grea de deznădejde 

 Când frunze veștede sunt peste tot?

 Eu nu mai socot demult cum trec anii,

 Castanii din visele mele sunt înfloriți,

 Salcâmii din grădina ta au înghețat acum,

 Nu-i niciun om pe drum 
 Să-ți dea o mână de ajutor;

 Ți-e sufletul plin de dor

 Dar te scufunzi ușor într-un ocean de tăcere,

 Refuzi orice vorbă dulce, orice mângâiere,

 Nu-ți dai seama cât greșești

 Pierzându-ți timpul cu jocuri copilărești.

 De ce nu-ți pui capul pe umărul meu

 Când ai poveri pe umărul tău? 

 Nu știi că Dumnezeu al meu stăpân

 Mi-a dat un suflet bun 
 în care ai un loc rezervat?

 De ce nu ai ac de peticitul cojoc al tristeții 

 Când mantia ceții îți acoperă ochii obosiți

 Secătuiți de lacrimi provenite din patimi?

 Luminile din Univers nu se aprind fără sens,

 Roata Norocului se oprește foarte des 
 din mers.

 De ce nu scrii niciun vers despre iubire 

 Când simți că-i subțire craca-ți de sub picioare?

 Te doare inima din cauza mândriei,

 Ai uitat de frumusețea prieteniei adevărate.

 De ce toate lucrurile îți merg pe dos?

 Pentru că ești prea fricos, sau prea nemilos 

 Cu tine însuți... ? Renunți la orice bătălie, 

 Preferi să plătești chirie pe o rază de speranță

 Care te ține în viață. 

De ce nu mă privești în față 

Să-mi spui ce nu îți convine? 

Pentru că îți e rușine,

Sau pentru că ți-am răsplătit mereu

Răul cu bine?

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Lumina Iubirii