Și iar...

Și iar am aprins o lumânare 

Când frunze veștede-au căzut 

Pe-a tristeții lungă cărare, 

A dispărut în zare ultimul cârd de cocori

Când soarele n-a apărut în zori.

Și iar s-au așternut tăceri peste dureri

Și dalbe ninsori peste grădinile cu flori,

Doi ochi strălucitori mi-au rămas în minte

De când m-am rătăcit printre cuvinte.

Și iar sap morminte fiorilor de dor

Când vântul suflă tare 

În al sufletului meu pridvor,

Iubirea din inima-mi preabună 

Nu pot să o măsor, căci nu am cu ce;

Și iar mă-ntreb de ce 

Fluturii nu mai zboară 

Când nu e cald afară... ?!

În prag de seară, o lacrimă amară 

A înghețat pe un peron pustiu de gară 

Așteptând un semn 

De la frumoasa primăvară.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Lumina Iubirii