Între Nord și Sud

Aș vrea s-ajung la tine
Dar timpul e urât,
Zăpezi negre s-au așternut
Pe podul care leagă nordul de sud;
Azi noapte, mi s-a părut
Că-mi bați în geam,
Pluteam între vise și realitate
Pe la ora zece jumătate;
Mi-am pus peste cămașa de noapte
O manta albă de catifea,
Să nu mai simt că-i vreme rea.

Aș vrea să mi te scot din gânduri
Dar nu pot... iubire dulce-amară
Ca o cireașă din compot!
N-am să mai socot cum trece timpul
Căci nisip este destul
Și-n clepsidră, și pe malul unui râu
Din povestea mea frumoasă.

Iubire nemiloasă, zbuciumată,
Uneori aș vrea să fiu băiat, nu fată,
Să-ți văd fața luminată, nu întunecată,
Să nu mai am privirea încruntată
Când îmi lipsești...
Vreau să te fac să mă iubești,
Căci dragă mi-ai fost dintotdeauna,
Mi-ai pus de multe ori pe cap
Cununa Fericirii.

Nu te mai întrece cu gluma,
Că-ți dau una de nu te vezi... !
Da... Îți voi da o sărutare
Trimisă cu o rază de soare;
Chiar dacă la televizor
S-a anunțat viscol mare
Așteaptă-mă cu drag și dor,
Că îmi ești de mare ajutor,
Fără tine simt că mor!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii

Adie vântul...

Adie vântul ușor
Printre crengile uscate de măr,
Vara fierbinte e la Ecuator,
Primăvara înmiresmată
E-n al sufletului meu cald pridvor.

Adie vântul, îmi șoptește la ureche
Că sunt frumoasă de n-am pereche,
Zbor ca o pasăre dintr-o poveste veche
Spre zările albastre de vis;

Raze de soare din Paradis
Îmi mângâie obrajii fini,
Ramuri de măslini pictez cu gândul
Când nu se cutremură pământul;

Desenez fluturi și faguri cu miere,
Încerc să dezleg anumite mistere,
Vreau să deschid cuferele de aur
Să pun la loc de cinste Iubirea,
Prețiosul tezaur.

Adie vântul ușor,
Mi-am pus busuioc în păr
Ca să am noroc anul viitor
Și-n toți anii care vor urma;
Dumnezeu îmi e aproape,
Inima-mi o să se-adape
Din izvoarele binecuvântate
Cu Apă Vie;

Adie vântul; Se împrăștie-n lume cuvântul,
Versurile devin balsam pentru suflet,
Niciun bocet de jale nu se-aude,
Genele nu mi-s ude de lacrimi;

Adie vântul iertării,
S-a așternut praful uitării
Peste chinuri, peste patimi,
Nu mai există dureri,
Nici pași rătăciți
Pe drumuri spre nicăieri.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii








  

Și Dumnezeu se odihnește uneori

Din norii negrii și vineții
Cad flăcări albastre
Peste florile din glastre,
Vin năpaste și dureri
Peste amintirile de ieri.

Cad funingini și tăciuni
Peste trandafiri și peste crini,
Desagii timpului sunt plini de lacrimi,
Oceanul Fericirii a secat
Din cauza prea multor patimi.

Cad frunze moarte din copaci de plastic,
Decorul fantastic e plictisitor
Fără niciun fior de iubire sau de dor;
E prea amar gustul tristeții în pragul serii
Când apare blânda Lună
Și n-ai cu cine schimba o vorbă bună!

Miroase a mătrăgună arsă,
Începe să tune și să fulgere din senin,
Nu se mai aude cântecul sublim
Al îngerilor păzitori,
Vrei nu vrei, trebuie să cobori
Dintr-un tren care credeai
Că nu se mai oprește.

Pană și Dumnezeu se odihnește uneori!
Se satură de oamenii răuvoitori
Cum m-am săturat și eu...
Dar n-am să mă plâng că-mi este greu,
Știu ce trebuie să fac de-acum înainte... !


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Versuri și Universuri

Doar tăcere

S-au pus voaluri negre de mătase
Peste sentimentele frumoase,
Iubirea a plecat
Când a plouat cu stele
Peste dorurile grele.

S-au pus ziduri între inimi,
Au rămas doi heruvimi
Între două lumi haine,
Zările nu vor mai fi senine.

S-au pus pe glume vânătorii,
Gloanțele oarbe zboară
Spre cocorii cu aripi frânte;
S-a așternut zăpada pe piscul de munte
Unde era un steag al dreptății;

S-a pus praful pe pereții goi
În casele unde nu există
Cuvântul "doi" sau "noi",
Dâre de noroi sunt la tot pasul;

A pierit glasul privighetorii,
S-a uscat frunza cicorii,
Prădătorii dau târcoale,
Vor să fure tot le iese în cale;

S-a pus rugina pe balamale,
Sunt închise porțile din Rai,
Haiducii călăresc azi cai putere;
S-au prefăcut visele în himere,
Peste tot e doar tăcere.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Versuri și Universuri

Comoara sufletului meu

Ți-am spus mai demult
Că ești Daru-mi Sfânt
De la Dumnezeu,
Drum ușor, nu greu,
Spre lumina strălucitoare
Pe care o văd cu ochii minții
De la mare depărtare;

Nu te-am rătăcit
Printre semne de întrebare,
Nici prin ape tulburi stătătoare,
Mi-ai fost adăpost
Pe ploaie și pe ninsoare,
Ai stins focul mare din inima mea
Când mi-era sete de iubirea ta.

Ți-am spus ades că tu ești cel ales,
Lângă tine vreau să stau până la moarte,
Ești personajul principal din fiecare carte
Pe care cu drag o scriu...

Tu, fiu de împărat,
De pe pământul binecuvântat
Pe care pașii mi-au călcat doar în vise,
Mi-ai dat viața peste cap
În sensul cel mai bun;

Cuvintele frumoase pe care mi le-ai spus
N-au dispărut ca baloanele de săpun,
Au rămas în sufletu-mi imaculat,
N-am să le uit niciodat'.

Ți-am spus că Dumnezeu
Ne-a binecuvântat iubirea
De când ne-am cunoscut,
M-ai făcut să cred în fericire
Când viața-mi se mai ținea
În câteva fire subțiri de ață,
Ai reușit să mă inspiri de fiecare dată;

Chiar și atunci când eram supărată
N-am lăsat condeiul din mână,
Am scris de șapte ori pe săptămână,
Chiar și de mai multe ori,
Căci tu-mi ești soare în zori;

Ți-am spus de sute de ori
Că nu poți să măsori iubirea mea,
Căci nu e ca a altcuiva,
Nu se poate compara,
Nu se poate cumpăra,
E unică în lumea aceasta mare
În care contează doar banii din conturi
Sau din buzunare.

Ți-am spus și îți voi spune mereu,
Că ești comoara sufletului meu,
Te iubesc cu inima curată,
Dac-ar fi să mă mai nasc o dată
Tot pe tine te-aș alege
De pe planeta toată.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii

Spune-mi inimă...

Spune-mi inimă, ce vrei să faci?
Să desfaci firul iubirii în patru,
Sau șampania rece
Ca într-o scenă veche de teatru?
Acuși se face noapte
Și iubitu-mi e plecat departe,
Dar mi-a scris o scrisorică de amor,
Zice că se topește de-al meu dor.

Spune-mi, ai nevoie de-ajutor?
Fii cu tupeu, ca din popor,
Dă c-o secure sau cu un topor
În piatra seacă de la râu
Unde-am vărsat lacrimile
Care mi-au curs până la brâu
Când vântul mi-a uscat florile
Și mi-a gonit privighetorile
De pe ramurile înverzite
Din livezile-mi nepângărite.

Spune-mi pe cinstite,
Crezi că va veni iubitu-mi drag
În această iarnă albastră
Când țurțurii de gheață se topesc
Și razele de soare îmi zâmbesc
De la a timpului fereastră?

Eu știu finalul de la povestea noastră
Căci un înger mi-a șoptit
Că Trenul Fericirii a sosit,
Iubitul mă așteaptă ca altădată
Cu un buchet de trandafiri în Gara de Est;
Mergi pe șest, fă-te că nu știi!
Scoate de la naftalină stelele-aurii,
Să le pui de Anul Nou pe al iubirii panou.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii 

O mie de cuvinte

Uneori, iubesc tăcerea ta,
Chiar și privirea-ți nu prea senină
Când nu-i lumină în zori
Și nu se-aude fâlfâit de aripi de cocori.

Adeseori, când nu sunt nori,
Te-acopăr cu zeci de sărutări,
Caut comori ascunse în sufletul tău,
Vreau să te feresc de orice lucru rău.

Îți pun petale de flori sub pernă
Să dormi liniștit, să nu visezi urât
Când noaptea vine ca o hoață
Și Moș Ene te mângâie pe față.

Mă trezesc de dimineață înaintea ta,
Îți pun cafeaua pe noptieră,
Țigările lângă scrumieră,
Un sandvici cald
Și-un trandafir roșu pe masă,
Să-ți fie drag să stai acasă.

Mă faci să mă simt frumoasă
Când mă măsori
Din cap până-n picioare,
Soarele subit răsare,
Nici urmă de ninsoare nu mai văd,
În sufletul meu e prăpăd!

Te iubesc mai mult decât îți poți imagina,
Ești ca un curcubeu care apare
După o ploaie de mărgăritare,
La pieptul tău aș sta o veșnicie
Chiar dac-ar trebui să plătesc chirie.

O mie de cuvinte frumoase dac-aș pune
Pe foi veline, în zilele mele bune,
Nu ar ajunge să descriu
Iubirea imensă ce ți-o port...

Știu c-ai fi de acord cu orice-aș spune,
Dragostea are un singur nume,
Nu putem face glume pe seama ei,
Căci ne tratează ca pe doi porumbei.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii

Înmulțiri și împărțiri

Când noaptea nu sunt stele pe cer
Și vântul bate la porți închise de fier,
Când nimeni nu vrea să danseze
Pe valsuri vieneze
Inima începe să-mi sângereze
De dorul tău;

Fără tine, îmi e tare greu,
Sărutu-ți dulce, dragul meu
A rămas pe buzele-mi fierbinți
Dar îmi ies ușor din minți
Dacă nu-ți văd ochii cuminți;

Mă rog la îngeri și la sfinți
Să te aducă degrabă în calea mea,
Să ne trăim dragostea
Așa cum ne-am plănuit...
Știu, iarna a venit cam repede
Dar nu toate florile sunt veștede.

În fiecare clipă mă gândesc la noi,
Adesea, aș vrea să dau timpul înapoi,
Să fim super eroi
Într-un film de dragoste, nu de război,
Să trecem cu bine peste greutăți,
S-avem ca pisicile, nouă vieți.

Mi-ar plăcea să locuim
Pe-o insulă îndepărtată
Unde nu există oameni răi,
Să împărțim totul la doi,
Să înmulțim Iubirea cu Fericirea,
Să împletim Bucuria cu Împlinirea;

Dac-am fi vecini cu Nemurirea
Ne-ar fi lină plutirea prin Infinit,
Am avea exact ce ne-am dorit:
Iubire fără sfârșit... !


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii

Ce facem?

Ce facem noi cu-atâta iubire?
Să renunțăm la ea?
Să o îngropăm undeva
Ca mai târziu să o putem dezgropa?

Ce fac eu cu depărtarea
Care e o piedică în calea mea?
Când vreau s-ajung la tine
Traficul e blocat
Și-mi dă planurile peste cap.

Ce faci tu cu tristețea
Care nu vrea să iasă din inima ta?
Ce faci cu dezamăgirea
Când nu te lasă să vezi strălucirea
Din ochii cuiva?

Ce facem cu durerile
Din sufletele noastre
Când nu putem
Să ne plimbăm de mână
Printre astre?
Doar prin vise ne mai întâlnim,
Ne pedepsim fără să vrem;

Trebuie să petrecem
Mai mult timp împreună
Să ne dăm seama că dragostea
Nu e o glumă sau un joc.

Dacă vom avea puțin noroc,
Nici vântul, nici ploile,
Nici uraganele, nici ninsorile
Nu vor stinge al dorințelor puternic foc,
Ne vom întâlni-ntr-o zi în același loc
Unde a început povestea noastră.

Chiar dacă inima mea e albastră
N-am să las Floarea Iubirii

Să se ofilească,
O voi pune într-o glastră fermecată
Și-o voi uda cu Apă Vie,
Nu cu lacrimi amare, ca altădată.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii 

La ceas târziu

Ninge în povestea mea

Cu fulgi albi de catifea

Și cu stele de diamant,

Decorul iernii e mirobolant;

Aș da un talant 

Pentru o floare de iris

Și pentru un bilet spre Paradis

Căci Poarta Fericirii 

De astăzi s-a deschis.

Ninge din orizontul necuprins

Cu flori parfumate de cais

Peste poeziile frumoase 

Pe care de curând le-am scris;

Iubitul mi-a promis 

Că-mi va aduce-n dar 

Un armăsar pur sânge 

Cu care să pornesc la drum 

Când inima îmi plânge.

Ninge iar și iar

Cu boabe de mărgăritar 

Peste fiecare hotar 

Peste care trebuie să trec 

Când mă învârt în cerc

Sau când sunt singură 

Între patru pereți 

Făcuți din scaieți.

Aș vrea să am zece vieți 

Să dau mâna cu alți poeți 

Care au ca muză iubirea,

Căci nu mă pierd cu firea 

Când e vorba de condei.

Ninge cu raze de lumină

Peste ochii mei,

Mă plimb prin parcuri pe alei

Cu gândul la castani și tei,

La rândunele și la porumbei.

Albi ghiocei răsar 

Printre cuvintele de dragoste

Din vocabular

Când ninge la Cercul Polar

Și peste foile rupte din calendar

La ceas târziu, în an aniversar.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Lumina Iubirii 

Privește-te!

Privește-te-n oglindă 

Să vezi cât de frumoasă ești 

Lună de porțelan!

În fiecare noapte strălucești 

În pagini de povești și pe cerul violet,

Adesea îți compun câte-un sonet

Sau câte-un cântecel, 

Căci ai grijă de-al meu suflețel.

De nu te-aș vedea seară de seară 

Mi s-ar pune-o piatră pe inimioară,

N-aș mai avea somnul lin

Nici cu cine sa închin 

Un pahar dulce de vin

Când Orizontul e senin!

Privește-te în apa mării 

Când vântul șuieră ușor

Să vezi cum orice nor dispare

Și se luminează fiecare cărare

De la Est la Vest, sau de la Nord la Sud.

Sub razele tale poleite cu argint 

Aș sta ca sub razele aurii de soare

În clipele rătăcitoare,

Lună plină de splendoare!

Îngerii dansează în jurul tău 

Așa cum dansez și eu

În jurul iubitului meu!

Mereu mă gândesc la tine

Ca la o superbă floare

Din grădina mare a lui Dumnezeu!

Ce mult aș vrea să fiu în locul tău

Să privesc lumea de sus,

Să stau în brațele lui Iisus

Pe care îl iubesc nespus!

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Lumina Iubirii

Lumina Iubirii

Iubește-mă, cât mai e timp,
Nu vreau să te las pradă iernii,
Crudul anotimp care îngheață
Zâmbete pe orice față;

Șterge-ți din lacrimi,
Stai departe de patimi
Căci fericirea nu înflorește 
Acolo unde buruiana urii crește.

Vreau să trăim ca-ntr-o poveste
În care zboară păsări măiestre
Pe cerul de opal,
Să facem din ireal real;

Hai să aprindem flacăra dorinței,
Să bem din vinul pocăinței
Apoi să îngenunchem la Crucea lui Iisus,
Să Îi cerem iertare și îndurare;

Datorită Lui soarele răsare
În zori, pe albastra zare,
Luna de argint și stelele strălucitoare
Ne veghează somnul nopții în tăcere;

Când iubești cu putere
Orice suferință piere,
Visele nu se transformă în himere,
Nu mai există frontiere
Nici bariere de trecut.

Iubește-mă, căci te iubesc prea mult,
Iartă-mă, căci te-am iertat demult,
Nu mă judeca, nu mă condamna,
Nu te-am judecat, nu te voi judeca;

Deschide-ți inima,
Lasă Lumina Iubirii să pătrundă în ea,
Vei vedea că viața ți se va schimba,
Nu ți se va mai părea atât de grea!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii

Aripi noi

Pe geamul mic din odăița-mi de la țară,
Cu gândul la lanurile de grâu și de secară,
Privesc cu nostalgie-n prag de seară
Cum ninge ca odinioară.

Îmi amintesc de noaptea de Ajun,
De ziua de Crăciun
Când se simțea în aer parfumul îmbietor
Al cozonacilor cu mac și nucă
Scoși de bunica din cuptor.

La televizor era program special,
În mintea mea,
Ca și la Rio de Janeiro, carnaval,
Acum e gheață la mal
Și pe potecile spre Răsărit.

Ce timpuri am trăit... Și bune și rele!
Nu existau bârfe, telenovele,
Nici prea multe minciunele,
Nu aveam pe cap atâtea belele!

Am legat destule tinichele
De coada lungă a nedreptății,
Mi-am scrijelit fără să vreau pereții inimii
Când cerul era acoperit de nori cenușii.

În clipele grele, pustii,
Speranțele și visele frumoase
Dispăreau ca puful de la păpădii,
Se uscau toți trandafirii
Când cocoșii dădeau ora exactă.

Azi sunt mai liniștită ca altădată,
De Dumnezeu mă simt binecuvântată,
Timpul nu se mai întoarce înapoi,
Dar mie îmi cresc aripi noi în fiecare an;

Dansez când plouă sau e vânt,
Fac înconjurul întregului pământ
Cu sufletul învăluit
În Lumina Duhului Sfânt;

Iisus, Împăratul Împăraților
M-ajută să zbor ca îngerul meu păzitor,
Pot să ating un colțișor de stea
Când inima îmi bate din iubire;

Sute de raze de fericire
Mă însoțesc pe drumul spre împlinire
Și în călătoriile spre Infinit
Ce nu vor avea nicicând sfârșit!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii

La mulți ani, iubite!

Pe mine nu mai sunt stăpână
De când mi-ai întins o mână de ajutor
Când era să cad, nu să cobor
De pe o scară înaltă numită Fericire;
Mi-ai dăruit iubire pentru o sută de vieți,
Te-am pus în pagini de povești
Cu zâne și cu Feți Frumoși.

Uneori, suntem ca doi eschimoși,
Când te afli la Polul Nord
Nu-ți caut nod în papură,
Inima-mi se bucură,
Chiar și de la Polul Sud
Pot să aud cum îți bate inima.
Tu ești jumătatea mea,
Eu sunt steaua ta polară,
Iubirea ne este prietenă veche,
Niciodată nu ne-a fost adversară.

Ce frumos ninge afară!
Natura e îmbrăcată
În rochie albă imaculată,
Copiii îl așteaptă pe Moș Crăciun;
La mulți ani iubite,
E tot ce vreau să-ți spun,
Sunt fericită că mă porți
În sufletul tău bun!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii

Și iar...

Și iar am aprins o lumânare 

Când frunze veștede-au căzut 

Pe-a tristeții lungă cărare, 

A dispărut în zare ultimul cârd de cocori

Când soarele n-a apărut în zori.

Și iar s-au așternut tăceri peste dureri

Și dalbe ninsori peste grădinile cu flori,

Doi ochi strălucitori mi-au rămas în minte

De când m-am rătăcit printre cuvinte.

Și iar sap morminte fiorilor de dor

Când vântul suflă tare 

În al sufletului meu pridvor,

Iubirea din inima-mi preabună 

Nu pot să o măsor, căci nu am cu ce;

Și iar mă-ntreb de ce 

Fluturii nu mai zboară 

Când nu e cald afară... ?!

În prag de seară, o lacrimă amară 

A înghețat pe un peron pustiu de gară 

Așteptând un semn 

De la frumoasa primăvară.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Lumina Iubirii 

Și te urăsc...

Și te urăsc adeseori
Pentru că te iubesc până dincolo de nori,
Oriunde-aș merge-n lumea mare 
Îmi ești lumină pe cărare.

Și te urăsc în zilele fără soare 
Pentru că inima mă doare
Când ești la mii de kilometri depărtare,
De nu simt brațu-ți cald 
Pe umăru-mi, în ceasul greu,
Nu mă interesează 
Ce se-ntâmplă-n jurul meu;

Și te urăsc atunci 
Când nu văd chipul tău
Și trebuie să stau singură 
Sub clar de lună,
Sunt tristă când cade 
Câte-o stea fără cunună  
În fiecare noapte nu prea bună;  

Și te urăsc de câte ori se rupe-o strună 
A viorii fermecate din inima-mi nebună
Unde muzica iubirii răsună 
Din noapte până-n zori; 

Te ador ca pe-un parfum de flori 
De primăvară
Când îmi faci sufletul 
Să tresară de fericire,
Când îmi dăruiești iubire în neștire! 


Autor ✍ Crisastemis 
Din Volumul - Lumina Iubirii

În pas alert

Alerg, alerg, în pas alert, 

Spre punctul de întâlnire 

Cu tine, talentatul meu poet,

Trag aer în piept,

Inima-mi bate cu putere

Când mă gândesc la buzele-ți dulci

Ca fagurii cu miere!

Încerc să dezleg mistere

Când noaptea vine încetișor 

Și mi se face dor de ochii tăi,

Zeci de scântei sar din al meu condei

Când mă apuc să-ți scriu câte-o scrisoare

Cu inima cuprinsă de disperare.

Alerg prin ninsoare cu tâmplele ninse,

Călătoresc prin vise 

Când luminile sunt stinse în Univers, 

Compun vers după vers

Ca să dau iubirii noastre sens,

Ud trandafirii din glastră 

Cu câte-o lacrimă albastră

Când vântul îmi bate în fereastră.

Alerg spre tine în zilele senine

Ca să mă strângi în brațe cu putere,

Îmi pun busuioc în păr

Să simți din depărtare 

Aroma iubirii mele năucitoare.

Alerg în prag de sărbătoare 

Să ne-ntâlnim în zori 

Sau în amiaza mare

În pagini de povești nemuritoare

Să împodobim același brad

Iubitul meu drag.

Te iubesc de la pământ până la cer

Comoară scumpă, prețios giuvaer,

Cu lanțuri de oțel, nu de fier 
Aș lega inima frumoasă a ta

De inimioara blândă a mea

Ca să fim împreună toată viața! 

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Lumina Iubirii

Ce bine-i lângă tine!

Ce bine-ți stă cu ghiocei la tâmple
Când ninge ca-n povești
Din sferele cerești!
Ce frumos ești când îmi zâmbești
Și-mi spui că mă iubești!

Ce bine-i lângă tine
Când noaptea vine încetișor
Și-mi pui un covor de stele la picioare!
Gheața tristeții se topește
Când flacăra iubirii crește
Și ochii tăi ard ca două văpai!

Ce bine e să împărțim totul la doi,
Să uităm de foamete, de război,
Pașii să ne ducă la margini de Infinit
Unde nu există asfințit pentru fericire
Ci doar porți deschise spre nemurire!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii

Albul absolut

Raze palide de lumină 

Văd astăzi de la fereastra mea,

Pământul e acoperit de nea,

Iarna, Crăiasa ținuturilor de poveste

Și-a întins mantia-i argintie 

Pe creste înalte de munți.

Doi copii cuminți se dau cu săniuța,

Omul de zăpadă de la colț de stradă 

E îmbrăcat ca la paradă,

În a mea ogradă e liniște și pace,

Nu stau ca pe ace, 

Nu prea am nimic de făcut,

De ieri, albul absolut 

S-a așternut în sufletu-mi tăcut;

M-a cam durut plecarea primăverii!

La ceasul înserării 

Mi se face dor de glasul privighetorii,

De florile de mai,

De cântecele de nai și de fluier!

Ridic gulerul de la pulovăru-mi de lână,

Îmi pun o mănușă pe mână 

Și încep să pictez fluturi 

Sub streaşina unei case 

Unde atârnă țurțuri de gheață.

Mâine dimineață am să pornesc la drum

Să îl întâmpin pe Moș Crăciun,

Vreau să-i spun 

Că am numai lucruri bune în minte, 

Întotdeauna îmi aduc aminte

De aproapele meu, 

Ajut pe cine pot necondiționat, 

Chiar dacă binele mi-e răsplătit cu rău;

Dar îi mulțumesc lui Dumnezeu,

Sunt fericită că bunătatea

Și-a făcut loc în inima mea

Lângă iubirea care strălucește ca o stea.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Lumina Iubirii 

Diverse gânduri

Copaci cu ramuri desfrunzite
Se leagănă în șuierat de vânt,
Niciun cuvânt nu se aude
De când iarna a sosit,
Soarele nu mi-a mai ieșit în cale
Să îi spun Bine-ai venit;

Tâmplele mi-au albit de-atâta supărare,
Zăpada-mi scârțâie sub picioare,
Nu mă mai dau ca-n vise în balansoare
Pe țărmuri liniștite de mare,
Nu mai fac demult cu mâna la vapoare;

Nu mai folosesc piper nici sare
În niciun fel de mâncare,
Nu vreau să plec peste hotare
Nici să stau sub o umbrelă mare
Să spun că prezentul nu mă doare...
Nu-mi arde de nicio sărbătoare!

Când se apropie Crăciunul
Și Taifunul tristeții e aproape,
Inima-mi se scaldă în ape tulburi,
Aștern pe foi diverse gânduri,
Rânduri peste rânduri pun
În bradul verde până-n seara de Ajun.

Sufletul meu bun suferă uneori
Din cauza unor actori amatori nepăsători
Care cred că iubirea este
Doar un cuvânt dintr-o poveste ireală;
Și iar se înegrește o coală albă de hârtie
Când pe pământ nu-i pace și armonie
În clipa când se naște-o poezie;

Și iar se stinge o făclie
Dintr-o inimă frumoasă, vie,
Cerul se întunecă dintr-o dată
Și începe să plouă cu tăciuni
Peste oamenii haini
Și peste trandafirii plini de spini.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii

Ai sosit...

Ai sosit iubire dragă
Din călătoria-ți lungă,
Uneori am fost pe-aceeași undă,
Tu ai mers pe-o dungă,
Eu am strâns în pungă
Câteva lăcrămioare
Căci ochii mi-au fost triști
Ca ai unor buni artiști
Când ai fost departe;

Ai sosit azi noapte la mine în pridvor,
Mi-ai adus o floare superbă de măr,
Ți-era frică oare că am să mor
Dacă n-aud al tău duios glăscior?
Nu mi-e ușor când nu ești lângă mine,
De-aia nu mă supăr niciodat' pe tine!

Bine ai revenit în viața mea!
Te-am așteptat ca pe o stea de la Răsărit,
Timpul s-a grăbit să mi te-aducă
Până când nu se usucă ultimul bonsai;

Sper că stai ani buni de astă dată,
Am să pun zăvor la poartă
Și lacăte la ușa dorului,
Vreau să rămâi cu mine cât mai mult,
Să nu mai semăn cu o frunză
Rătăcită în vânt!

Ai sosit dulce cuvânt... "Iubire",
Am să te țin mereu pe buzele-mi fierbinți
Ca să nu îmi ies din minți;
Ochii-mi sunt cuminți, inima mea te vrea,
Trupul mi se frânge ca trestia
Dacă nu simte atingerea ta;

Ai sosit exact când trebuia,
Sufletul mi-e primenit de sărbătoare,
Nu mi-e frică de ger și de ninsoare
Căci focul în soba-mi veche arde tare!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii

Aseară...

Aseară m-am gândit la tine,
Am adormit într-un târziu
Și am visat că ești cu mine
La poalele unui munte,
Adunam boabe mărunte de muștar,
Le puneam pe un cântar imaginar
Apoi le aruncam într-un estuar
De la capăt de lume.

Aseară m-ai sărutat pe frunte
Și m-ai îmbrățișat,
Ai legat inima ta de inima mea
Cu o panglică strălucitoare
Pe care erau pictate raze aurii de soare,
Palida ninsoare s-a prefăcut în rouă,
Două lacrimi dintr-o dată s-au topit,
Vântul s-a stârnit și-a început să plouă.

Aseară mi-am pus rochia cea nouă
Când te-am așteptat cu masa pusă,
Eram tare drăgăstoasă, supusă...
Cu inima răpusă de săgeata lui Amor
Te-am invitat în dormitor
La un pahar de vorbă,
Oala de ciorbă a dat în foc
Când m-ai cuprins de mijloc,
Era să mă topesc pe loc
La fel ca lumânarea parfumată
De pe podea.

Aseară, privirea ta senină
S-a oprit pe trupu-mi de felină,
Buzele-ți catifelate
S-au lipit de buzele-mi moi,
Degetele-ți fine
S-au jucat prin părul meu
Până când ceasul rău a sunat
Și m-am trezit la realitate;
Aseară, ca prin vis
Ne-am iubit în câteva minute
Cât pentru o eternitate!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii

Știi că... ?

Știi că iubirea ta

Îmi încălzește trupul și inima 

Când iarna își întinde

Plapuma-i groasă de zăpadă 

Pe fiecare stradă?

Știi că în a mea ogradă 

Au înflorit merii și perii?

Brațul uitării nu m-a atins,

În suflet mi-a nins 

Cu stele strălucitoare,

E lumină lină 

Pe-a Fericirii mele cărare.

Știi că dalba ninsoare

Mă duce cu gândul 

La un țărm de mare

Cu valuri uriașe?

Câte zâmbete gingașe mi-ai oferit

Când ne-am întâlnit 

Prima oară sub clar de lună!

Vremea bună ne-a ajutat

S-ajungem pe aripi de vise

Dintr-un capăt al lumii până în celălalt.

Câte cuvinte frumoase ne-am spus

Când soarele venea, apoi pleca 

Înspre apus! Iubirea nu s-a dus nicăieri, 

A rămas în sufletul meu, în inima ta;

Știi că ești minunea mea?

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Lumina Iubirii

Și dacă...

Și dacă dorul doare

Când iubești cu disperare,

Și dacă inima îți sare din piept

Și-un mic regret iese la suprafață

Când râul lacrimilor se dezgheață;

Dacă pe palida-ți față

Au apărut riduri din senin,

Dacă gustul dulce 

Ți se pare amar, pelin,

Bea o gură de vin 

Din pocalul plin al lui Dumnezeu,

El știe ce e bine pentru sufletul tău.

Și dacă vântul tristeții îți bate în geam,

Agață-te de-un ram plin de flori

Din Universul plin de culori 

Din Împărăția Cerurilor unde nu-s dureri.

Dacă ziua de ieri a fost urâtă,

Nu te supăra, nu dispera, 

Mâine va fi o nouă zi,

Zăpezile se vor topi când va ieși soarele,

Clipele grele vor trece,

Căci totul în viață este trecător.

Și dacă mai apare câte-un nor

În al fericirii frumos decor, nu te speria, 

Dumnezeu va da întunericul la o parte,

Te va lua de mâna și te va duce

Departe de orice răscruce,

Îți va da să bei Apă Vie 

Din izvoarele-i binecuvântate.

Dacă ai voință și bunătate

Poți trece peste toate greutățile,

Nimic nu e imposibil

Pentru cei cu sufletul curat,

Oricine stă departe de păcat

Va ajunge departe,

Va avea tot ce-a visat.

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Lumina Iubirii

Icoana Ta

De pe perete Icoana Ta

Adesea îmi zâmbește,

Sufletul mi-l fericește.

În cămările inimii mele

Ard într-una candelele

De când M-ai însoțit

Pe Drumul Credinței 

Ce nu are sfârșit.

Din cerul albastru fără nori

Tu mă binecuvântezi în zori,

Ochii îmi lăcrimează de fericire

Când îmi dai izbăvire de tristeți;

Iisuse Sfânt, Tu mă-nveți s-ascult, 

Să fiu cuminte

Ca un copil, deși-s părinte.

Ție mă închin, Te Preamăresc,

Îți mulțumesc pentru toate!

Iartă-mi din păcate, 

Din greșeli, din șovăieli!

Arhangheli și Sfinți 

Pune rogu-Te în dreapta 

Și în stânga mea

Să mă ferească de lumea rea!

Fii a mea Pavăză, al meu Scut

Cum ai fost de la-nceput,

Îmbracă-mă-n Lumină,

Dă-mi din Puterea-Ți Divină

Bunule Mântuitor,

Împărăte-al Lumilor,

Fie-Ți Numele Slăvit 

În vecii vecilor!

Oxigenul meu

M-am gândit ades la tine

Până-n brațe ți-am căzut;

De când te-am văzut 

Inima mi s-a lipit

De-al tău suflet liniștit;

Am crezut că a murit 

Dorul greu și neclintit

Din sufletu-mi betegit

Când m-ai mângâiat pe tâmple;

N-am știut c-o să se-ntâmple 

Minuni multe-n viața mea

Până nu mi-ai dat gurița ta,

Soarele de-atunci apare

Zi de zi pe-albastra zare;

Este primăvară-n mine

De când te cunosc pe tine,

Nici nu ninge, nici nu plouă

În povestea-mi nouă de iubire;

Fire verzi de busuioc au răsărit 

De-a lungul unui drum spre Infinit,

Cu tine am ajuns în Rai

Frumosule cu păr bălai;

Te rog să-mi stai alăturea o veșnicie 

Să-mi umpli inima de bucurie,

Fără tine nu pot respira,

Ești oxigenul 

Care prelungește viața mea.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Lumina Iubirii

Trezește-te!

Trezește-te iubitul meu!

Moș Ene te-a sărutat pe gene 

Și-ai adormit aseară,

Ai uitat de frigul de afară,

Ți-a rămas gândul la primăvară.

Ninge ca-n povești,

Fulgii de nea dansează, 

Nostalgia iar se furișează 

În cotloanele sufletului meu.

Trezește-te din somnul greu

Că a-nceput spectacolul la Matineu,

Colindătorii sunt la poartă, 

Trebuie să le dăm o bucată de cozonac

Și câteva merinde, ca să le bage-n sac! 

Crăciunul e aproape,

Îngerii cântă de bucurie,

Bătrâna Iarnă e îmbrăcată în ie,

Pe pământ e pace și-armonie;

Trezește-te dragul meu!

Aprinde o făclie sau o lumânare

Căci în Cer e mare sărbătoare,

Iisus va veni ca un Soare 

Să curețe lumea de păcate.

Bate vântul dinspre miazănoapte,

Am să îți pregătesc haine curate 

Cu care să-l întâmpini pe Păstor;

Ridică-te repejor din pat și fă o rugăciune

Căci în curând se va-ntâmpla o minune!

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Lumina Iubirii  

De-atâtea ori... !

De-atâtea ori am tresărit
Când vocea-ți blândă am auzit
Cum la ureche mi-a șoptit
În miezul zilei sau în prag de seară
Că sunt frumoasă ca o primăvară!

De-atâtea ori ne-am întâlnit
În vechea gară părăsită
Din satul unde mirosea a pită caldă
Scoasă din cuptor!

Cât dor era în sufletul meu!
Aș fi stat la căpătâiul tău noapte și zi
Doar ca să-ți mângâi tâmplele-argintii
Ninse de vreme!

De-atâtea ori săgeata lui Eros
Mi-a arătat drumul spre tine!
În nopțile în doi senine
Răsunau muzici divine din cer!

De-atâtea ori mă-mbrățișai în zori
În miros îmbătător de flori!
Inima-mi bătea din ce în ce mai tare,
Trupul îmi fremăta de nerăbdare,
Buzele-mi așteptau dulcea-ți sărutare.

Mi-am pus zeci de semne de întrebare
Când erai pe picior de plecare
Din brațele-mi iubitoare!
Vântul sufla fără-ncetare prin mintea mea
Când mirajul fericirii apărea și dispărea! 

De-atatea ori mi-a fost frică
Să nu ne despartă cineva!
Dar iubirea, ca o stea strălucea
În sufletul tău, în inima mea;
Azi strălucește și mai tare
Căci n-are bariere nici hotare!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii

Dac-aș putea

Dac-aș putea descrie iubirea
Aș asemăna-o cu zborul și plutirea,
Cu Infinitul, cu Nemărginirea.

Dac-aș putea face un portret
Fiecărui simțitor poet,
L-aș asemăna cu-n diamant
Pus în vârful unui minaret.

De n-aș avea grijă de orice biet fior de dor
S-ar rupe-o za din Lanțul amintirilor,
Zeul Amor s-ar supăra
Nu mi-ar mai sta ca un paj alăturea.

Dac-aș putea fura din strălucirea stelelor
Aș pune-o părticică în al durerii pridvor,
N-ar mai exista lacrimi și suspin,
Nici gust amar de pelin.

Dac-aș putea distruge stropii de venin
Și fiecare spin de trandafir
Din grădina sufletului cuiva
Inima mea s-ar bucura enorm;

Dac-aș putea să nu adorm
Când Luna îmi zâmbește la fereastră,
Marea Speranței ar fi roz, nu albastră.

Dac-aș putea opri timpul în loc
Aș crede că am noroc și soartă minunată;
Cu cheia numită "Iubire"
Aș deschide-o poartă spre Nemurire.

De n-ar exista clipe de rătăcire
Aș ști ce înseamnă cu adevărat fericire,
Drumul vieții n-ar mai fi atât de greu
Dacă mi-ar arunca cineva mingea la fileu.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii

Șterge-o... !

Șterge-ți lacrima din suflet
Și pornește de îndat'
Spre tărâmul fermecat
Unde locuiește-o zână bună
Și un fiu de împărat.

Șterge-ți stropii de sudoare
Când stai cu ochii în soare
Și poștașul nu apare
Să-ți înmâneze o scrisoare
Sau un bilețel de-amor.

Șterge-ți urmele lăsate
Pe podelele curate
C-ai intrat cu bocănceii
În cămăruța unde prichindeii
Se joacă de-a Baba Oarba.

Ieși numaidecât pe stradă
Că te-așteaptă omul de zăpadă,
Vrea să-i compui o baladă
De inimă albastră
După ce-ți pui crenguțe verzi de brad
La a sufletului fereastră.

Șterge-o din calea furtunii
Că stau la pândă vulturii și ulii,
Ai grijă de fluturii zglobii,
Să nu dispară prea repede
Din pagini de povești sau poezii.

Șterge geamul din odaia-ți goală,
Pune-ți gândurile negre
Pe o coală albă de hârtie,
Bea o cană cu vin fiert de razachie,
Poartă iubirea ca pe o floare la pălărie!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii

De dragul tău

De dragul tău am inventat o lume,
Un Univers sublim, un cer senin
Pe care strălucesc stele fără nume
În fiecare noapte;

De dragul poveștii noastre adevărate
Am făcut fapte minunate,
Am respectat legi și cutume,
Nu mi-a ars de bancuri sau de glume;

Iubirea a lăsat în mine urme adânci,
Am trecut peste văi și lunci,
Am ocolit drumurile întortocheate
Ca să-ți fiu aproape, să poți să mă atingi;

Nu te-am ținut în lesă,
Nu te-am legat cu chingi,
Căci nu-mi erai animal de companie
Ci izvor nesecat cu Apă Vie
Din care beam în clipele de agonie.

De dragul tău mi-am tatuat pe umeri
Aripi de cocori, ca să pot zbura în zori,
Am cules o mie de flori din Paradis
Când soarele de aur din al meu vis
A intrat pe geamul deschis
Din sufletu-mi cuprins de dor;

De dragul tău l-am introdus pe Amor
În orice superb decor,
Am pus fiecare fior de dragoste
Pe un fuior fermecat
Dintr-un cufăr poleit cu-argint curat.

De dragul tău, când n-a plouat,
Ca în anii din copilărie
Am făcut zeci de vaporașe de hârtie
Pe care le-am trimis la tine pe ape line
Când inima mi-era pustie;

De dragul tău mi-am cumpărat
Parfum de tei și iasomie,
Am făcut cursuri intense de biologie,
Am plantat în Grădina Bucuriei
Soiuri de Viță de vie cu struguri dulci
Să nu-ți fie viața amăruie.

De dragul tău, am ținut vie Flacăra iubirii,
Am pus trandafirii pe care mi i-ai dat
Într-un loc tainic, bine luminat
Și i-am udat cu lacrimi de fericire deseori;

De dragul tău am scos din vocabular
Cuvântul "supărări",
Am șters de pe tabla vieții vechile dureri,
Ți-am dăruit de la început inima-mi pură
În care nu există ură, 
Ci doar iubire fără măsură.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii